Parohia Sfântul Spiridon Suceava

Despre noi

Parohia Sf. Spiridon – Suceava

Pr. dr. Sorin-Toader CLIPA

Parohia Sf. Spiridon, Protopopiatul Suceva II, a fost înfiinţată prin decizia Arhiepiscopiei nr. 2606, din 23 noiembrie 2000.

  1. Istoricul comunităţii parohiale

Toponimia Sucevei e învăluită în mister, unii spun că vine de la „Sucidava” daco-romană, alţii de la ipoteticul gotic „suoze-awa” -luncă dulce, frumoasă. Tradiţia spune că pe acest locuri „erau numai legendarii codrii cu apa Sucevei”, iar cu vremea nişte păstori s-au aşezat aici „în jurul unui călugăr care i-a miruit”. Pe locul sihastrului s-a ridicat biserica domnească Mirăuţi[1]. Prima atestare documentară a Sucevei apare la 10 februarie 1388[2].

În Suceava vremurilor de glorie, din secolele XV-XVI, existau un număr de 40 de biserici de piatră şi tot atâtea de lemn[3]. Însă după mutarea capitalei la Iaşi şi mai apoi şi a scaunului mitropolitan, bisericile din lemn au dispărut şi multe din cele de zid s-au ruinat împreună cu cetatea de scaun. Stăpânirea austriacă instalată în 1775 nu avea nici un interes să salveze acele biserici, ci a avut interesul ca unele să dispară pentru totdeauna[4], demolând intenţionat câteva[5] spre nemulţumirea românilor[6]. De la Vasile Lupu şi până în 1990 nu s-a construit în Suceava nici o biserică ortodoxă (ultima fiind biserica Coconilor, pe la 1646), în schimb multe au dispărut din „sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, cu ruinele măririi noastre”[7].

  1. Istoricul bisericii parohiale

Parohia Sf. Spiridon a luat fiinţă cu binecuvântarea Arhiepiscopului Pimen şi prin hotărârea centrului eparhial, avându-se în vedere necesitate construirii unei biserici într-un cartier muncitoresc construit între anii 1974-1980. În urma consultărilor pe care le-am avut iniţial cu părintele protopop Vasile Irimia am sabilit împreună hramul bisericii, avându-l ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Spiridon. Apoi am depus documentaţia necesară la Primăria Suceava în vederea obţinerii terenului necesar amplasării viitoarei biserici. După mai multe demersuri înaintate autorităţilor locale, derulate pe parcursul anului 2000,  având sprijinul necondiţionat al doamnei directoare Georgeta Tomegea de la Grădiniţei nr. 7  şi susţinerea permanentă a domnului prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, Consiliul local întrunit în ultima şedinţă a anului 2000, pe 12 decembrie, chiar în ziua prăznuirii Sf. Spiridon, a hotărât atribuirea în folosinţă gratuită a terenului viitoarei biserici. Obţinerea terenului în acea zi a fost o minune şi un dar al Sfântului Spiridon.

Sfinţirea locului viitoarei bisericii s-a făcut la 17 martie 2001, ziua Sf. Alexie Omul lui Dumnezeu, când Arhiepiscopul nostru Pimen împreună cu un sobor de preoţi a sfinţit piatra de temelie a viitoarei biserici. Construirea paraclisului din lemn s-a făcut în mai puţin de o săptămână, de către meseriaşi din Marginea îndrumaţi de meşterul Toader Rotari, fiind sfinţit, tot de ierarhul locului, în ziua de 8 aprilie 2001, în duminica Floriilor. Paraclisul a fost ridicat pe cheltuiala subsemnatului şi a membrilor familiei mele.

În anul 2002 s-a construit un lumănărar din piatră de râu cu o clopotniţă de lemn peste el şi s-a adăugat un mic pridvor la paraclis cu încă o uşă de intrare, s-au procurat trei clopote şi obiectele de cult necesare. Paraclisul, clopotniţa şi lumănărarul au fost proiectate de arhitectul Ady Mocanu. Arhitectura paraclisului este tipică bisericilor de lemn din zonă, fără turlă, de dimensiuni reduse 12 m lungime şi 4,90 m lăţime, acoperişul fiind ca şi cel al clopotniţei din draniţă sau şindrilă. După mai multe pregătiri şi strângeri de fonduri a fost întocmit proiectul bisericii de arhitectul Gh. Bratiloveanu şi de ing. dr. Gh. Gemeniuc. Lucrările de construire au început în primăvara anului 2005, iar zidirea propriu-zisă a bisericii a început în vara anului 2006 şi, cu mici întreruperi, au continuat până în prezent, când s-au finalizat lucrările la acoperiş cu învelitoare de cupru.

Arhitectura bisericii aparţine stilului bizantin în plan triconc cu abside laterale stânse şi cu turlă octogonală dechisă peste naos. Arcele din naos sunt executate din piatră şi cărămidă aparentă. Pronaosul este în formă de hală cu o boltă semicilindrică, iar pridvorul deschis este sprijinit pe patru stâlpi de piatră care susţin trei bolţi din cărămidă aparentă. Lungimea lăcaşului la exterior este de 24 m, lăţimea maximă în zona absidelor laterale este 11 m, iar înălţimea maximă la cruce e de 28 m.

La zidirea acestei biserici de piatră s-au ostenit meşteri pricepuţi, un singur zidar-pietrar, Dumitru Blaga, şi cioplitorii în piatră, Gavril Pohoaţă şi Costică Onuţ, care au executat ancadramentele, arcadele, brâiele şi ornamentele decorative din interior şi exterior. Lor li se mai alătură şi alte echipe de meseriaşi precum şi unii voluntari, ca de pildă ing. Mihai Bradu, consultant, şi Gh. Siminiuc care a executat cofrajele la bolţi. Menţionăm pe consilierii parohiali voluntari: Traian Viţega, Mircea Miron, Ion Tulbure, Mihai Popescu, Corneliu Nistor şi Mircea Malanciuc; şi pe câtăreţii bisericii : Cătălin Neculce, Iulian Chiriac, Ionuţ Clompei, Gabriel Musteaţă şi Matei Nechita.

Ridicarea bisericii s-a făcut cu multă osteneală prin jertfa credincioşilor, în cea mai mare parte pensionari, dar şi cu sprijinul constant al primarului Ion Lungu şi al Consiliului judeţean. Sprijin moral şi finaciar am avut şi din partea a vrednicului părinte arhimandrit Justin Pârvu. De asemeni ne-au bucurat de sprijin tehnic din partea unor firme de construcţie.

Întrucât biserica noastră este singura din Eparhie cu acest hram, ne-am bucrat în fiecare an de prezenţa ierarhului locului, dar şi a regretatului arhiereu Gherasim Putneanul. Am fost onoraţi de vizita mai multor personalităţi importante laice şi eccleziastice din ţară şi străinătate.

  1. Cimitirul (Parohia nu are cimitir şi nici casă mortuară.)
  2. Activităţi culturale şi filantropice în trecut:

Parohia deţine o mică bibliotecă cu un număr de 290 de cărţi şi broşuri, multe dintre acestea sunt în mai multe exemplare graţie arhiepiscopului nostru Pimen care le-a tipărit şi distribuit gratuit în toată Eparhia. O colaborare excelentă o avem cu Grădiniţa nr. 7 de lângă biserică, unde avem posibilitatea de catehizare şi împărtăşire a copiilor. De asemeni ne bucurăm de o colaborare deosebită pe care o avem la Şcoala gimanzială nr. 4 şi la Colegiul de Informatică „Spiru Haret”, aflate şi ele în imediata apropiere a bisericii. Având în vedere cheltuielile mari pentru construirea bisericii, activitatea filantropică s-a limitat la ajutorarea enoriaşilor nevoiaşi şi la colecte pentru sinistraţi, cămine de copii şi bătrâni din cadrul eparhiei. Activităţi cultural-educative întreprindem cu ocazia marilor sărbători şi de Ziua eroilor în cinstea cărora am ridicat o troiţă ce a fost sfinţită pe 8 aprilie 2008.

  1. e) Profilul actual al parohiei:

Enoriaşii parohiei sunt în majoritate pensionari şi muncitori cu venituri reduse, unii fiind temorar în şomaj. Enoria are în prezent un număr de 341 de familii din care 89 sunt văduvi sau văduve, însumând un număr de 726 de suflete. Menţionăm faptul în urama plecărilor la muncă în străinătate multe locuinţe au rămas nelocuite, iar altele sunt închiriate la studenţi, elevi sau diverse firme. Pe viitor, intenţionăm construirea pe lângă biserică a unei săli de curs unde să se desfăşoare orele de cateheză sau alte activităţi educative pentru copii şi tineri.

Bibliografia:  – identică cu notele cu notele de subsol.

Date de contact: Str. Lazăr Vicol nr. 2A, hramul Sf. Spiridon, tel. 0330 112017, site:

[1] Valerian Doboş-Boca, Din trecutul Sucevei de altă dată, Editura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi, 1938, p. 6.

[2] Ibidem, p. 7.

[3] Simion Reli, Călăuza monumentelor religioase istorice din eparhia Bucovinei, Ed. Mitopolia Bucovinei, Cernăuţi,1937, p. 106-107.

[4] Ion Mareş, Un document inedit referitor la Biserica Fetelor din Suceava, în Ţara Fagilor, nr. 3-4, 2005, p. 42.

[5] Suceava file de istorie. Documente cu privire la istoria oraşului, 1388-1918, vol. I, Bucureşti, 1989, p. 440.

[6] Paraschiva V. Batariuc, Contribuţii mărunte la istoria arhitecturii din Ţinutul Suceava şi Cernăuţi (sec. XIV-XVIII), Ed. Romstorfer, Suceava, 2011, p. 41

[7] Pagini din publicistica lui M. Eminescu, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2011, p. 26.